Sâmbătă 16 Decembrie 2017
Autentificare

Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

PAGINA CULTURALĂ

Epigrame

Sfat 

Ia aminte la ce-ţi spun 

Să nu dai vreo dată greş: 

Un sfat totdeauna-i bun... 

Pentru alţii, mai ales.

Dreptul la dragoste 

- Eşti în vârstă, bade, tare 

Şi te-nsori c-o fată mare? 

- N-am avut de-ales măi, ţâcă! 

Alta n-am găsit... mai mică!

Conjugală 

Necăjită, soaţa-i reproşează: 

- Mi-ai promis că nu mai bei, Ilie! 

Soţul îndelung filozofează: 

- Ce nu spune omul la beţie! 

Virgil Iştoc

Miniaturi 

- Atunci când cauţi să schimbi lumea, începe mai întâi cu tine. 

- Cu cât cearta dintre doi prieteni este mai ascuţită, cu atât se toceşte... prietenia lor. 

- Când vrei să-ţi deschizi inima către cineva, ai grijă să-ţi deschizi bine şi ochii. 

- Vital mi se pare nu să iubeşti ca să fii fericit, ci să fii fericit ca să poţi să iubeşti. 

- Să nu uiţi niciodată că în băutură odată cu necazul, îţi îneci şi... zilele. 

- Poţi trece cu vederea greşelile altora. Pe ale tale, însă, niciodată! 

- Ce simplu e să accepţi o minciună şi ce greu e să ţi-o scoţi din cap! 

- Vorbele rele sunt asemeni unui bumerang: odată ratându-şi ţinta, se întorc împotriva celor ce le-au lansat. 

- Greşelile nu se îndreaptă cu barosul. 

- Bucuroşi ne prindem să judecăm pe alţii, dar nu ne convine de fel când alţii ne judecă. 

- Neghiobul e foarte încântat când îţi dă sfaturi, înţeleptul, atunci când i le dai tu. 

- Perseverenţa constituie apanajul celui care ştie ce vrea. 

- Nu daţi cu piciorul celui nenorocit. Oricând vă puteţi afla în locul lui. 

- Mai greu convingi pe cineva de propriile-i inepţii, decât de inepţiile altora. 

- Trebuie să fii extrem de aspru cu tine dacă vrei ca toţi să te considere un om blând. 

- Cei care iubesc ura sunt fraţi buni ai celor care urăsc iubirea. 

- Ia seama ca tot ceea ce îţi intră în suflet să nu-ţi iasă pe gură. 

Iştoc Virgil

Şarade

(2+3+3=8) (BI+SER+ICA=BISERICA) 

E bun pentru doi - 

Ţi se vâră pe sub piele - 

Nume mic, de mângâiere: 

În ea, Domnul e cu noi.

(2+2=4) (AR+CA=ARCA) 

Suprafaţă de arat - 

Folosit la comparat: 

Cu ea Noe fu salvat.

(2+2=4) (AU+RĂ=AURĂ) 

Metal preţios, pe scurt - 

Şi-un zeu bine cunoscut: 

Podoabă pentru om sfânt.

(2+2+3=7) 

Timp - 

Vorbă bună ce te-ndreaptă - 

Dezgheţată: 

Pe creştin ea îl arată.

(3+2+2=7) 

În mare, semnal luminos - 

Miros - 

Vă vorbeşte subsemnatul: 

Face pe nevinovatul. 

Iştoc Virgil (Gherăeşti) 

POEZII

Revista "Lumina creştinului" a organizat în anul 1997 un concurs de poezie şi proză creştină. Printre participanţi la acest concurs, numit ARIPI DE LUMINĂ, s-au aflat şi mai mulţi gherăeşteni. Unul dintre ei, domnul profesor Virgil Iştoc, a câştigat premiul trei, cu poezia Îndemn.

Îndemn 

Tinere, ia aminte ce-ţi spun acum, 

Când porneşti pe-al vieţii drum: 

Să fii blând, sensibil, cu cei buni te-adună, 

Să nu te-nconjori nicicând de fals şi de minciună

Să te uiţi cu ochi limpezi în jurul tău, 

Să îi ajuţi pe-aceia loviţi prea greu de rău, 

Să nu laşi ca să intre nicicum în viaţa ta 

Ce-i rău şi-ntunecat; de Domnul nu uita.

Să fii o lumânare ce-mprăştie în jur 

Lumina şi speranţa, să ai un suflet pur, 

Să te vădeşti în toate cinstit, curat, corect, 

Să te privească lumea cu drag şi cu respect.

Să nu te laşi purtat de-ambiţii găunoase, 

Să nu te risipeşti în lucruri mincinoase, 

După succese sterpe nicicând să nu alergi, 

Oricât de greu ai duce-o, speranţa să nu-ţi pierzi.

Tu, tinere, să ningi în propria-ţi lumină 

Şi sufletu-ţi să soarbă ce-i bun şi fără vină, 

Parfumul dărniciei în juru-ţi să reverşi 

Ca floarea şi să bucuri pe cei de şansă şterşi.

Să nu laşi să te-nghită deznădejdea neagră, 

Să ai un suflet care să ştie să-nţeleagă, 

Să scapere în tine dorinţa de-a fi drept, 

Fii cumpănit în toate, gândeşte înţelept.

Să-ţi pui mintea şi trupul în slujba celor mai 

înalte idealuri, pace-n suflet să ai, 

Şi râvna şi credinţa mereu te-nsufleţească 

Pentru ca, veşnic, amintirea-ţi în toţi să vieţuiască. 

Virgil Iştoc (Gherăeşti)

Trimitere 

Sunt o scânteie licărindă 

Din focul iubirii tale zămislită; 

Umple-mă, Doamne, cu o iubire arzândă 

S-aprind zări de foc în a lumii credinţă.

Trimite-mă, Doamne, în valea de lacrimi 

Să fiu a lumii lumină-arzătoare 

Topind munţii de gheaţă din agonice inimi 

Cu flacăra vie a dragostei tale.

Iar când, ostenit şi stins de iubire 

Voi cădea în noaptea tăcută şi blândă, 

Te rog, o Isuse, mă cheamă la tine 

Să mă renaşti într-o stea licărindă... 

Liviu Dâscă