Miercuri 16 August 2017
Autentificare

Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Sărbători Pascale 2016

Suntem în timpul pascal și încercăm să trăim ,,la maxim” învierea Domnului nostru Isus Cristos. Sunt minunate celebrările care au loc în triduumul pascal, în vigilia pascală, în zilele de Paști. Parcă nu ne mai săturăm să cântăm ,,Măreț triumf, e ziua învierii!” sau ,,Cristos a înviat!” După timpul îndelungat de post, întreaga noastră ființă dorește să se bucure de înviere, să intre în acest dinamism al sărbătorii pascale. Dar ce înseamnă cu adevărat învierea?

Dacă citim relatarea învierii după sfântul evanghelist Marcu (16, 1-8) constatăm că învierea nu înseamnă deloc bucurie, sărbătoare. Cele trei femei care merg dis-de-dimineață la mormânt pentru a unge trupul lui Isus cu miresme, când ajung acolo, sunt întâmpinate de un înger având înfățișarea unui tânăr, care le spune că Isus cel răstignit a înviat. Și le trimite să ducă această veste ucenicilor. Interesantă este reacția lor: ies afară, fug de la mormânt, tremură de spaimă și de uimire și nu spun nimănui cele întâmplate pentru că se temeau. În acest mod își încheie sfântul Marcu evanghelia sa, celelalte versete sunt o adăugire a ucenicilor lui. De ce alege sfântul Marcu să-și încheie astfel evanghelia sa: cu niște femei care în loc să se bucure că Isus a înviat, ele tremură de spaimă și se uimesc? Oare această atitudine, spaima și uimirea, definește învierea?

Pentru sfântul Marcu, da. Experiența unui Dumnezeu atât de măreț, stăpân al vieții și al morții, nu are cum să nu ne înspăimânte și să nu ne uimească. Diavolul, nu mai are nicio putere asupra noastră pentru că Isus Cristos l-a învins, moartea este călcată în picioare de Isus cel înviat, iar nouă ne este redată libertatea pierdută prin păcatul primilor oameni, Adam și Eva. În fața acestei milostiviri a lui Dumnezeu care se manifestă în învierea lui Isus, creștinul nu poate decât să se uimească, dar o uimire care apoi trebuie să-i schimbe viața. Nu poți să beneficiezi de înviere și să rămâi același. De multe ori credem că e mai plăcut să rămânem în suferințele noastre, să ne purtăm crucea singuri, liniștiți, fără să ne deranjeze cineva, decât să fim tulburați de mesajul învierii. Astăzi lumea preferă mai mult un Dumnezeu mort decât un Dumnezeu înviat pentru că este mai palpitant să-l vezi pe autorul vieţii acum fără viaţă, cum viaţa este omorâtă de oameni; cum oamenii nu mai vor decât sânge, moarte, suferinţă, scandal, viciu. Într-o asemenea situație este bine ca învierea lui Cristos să ne înspăimânte, să trezească în noi conștiința păcatului pentru ca astfel să ne schimbăm atitudinea și să rămânem uimiți de cât de milostiv este Dumnezeu.

Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea în mormânt? se întrebau cele trei femei. Când au ajuns, piatra era deja dată la o parte. Nicio piatră, fie ea cât de mare, nu poate acoperi lumina învierii, nu poate împiedica milostivirea lui Dumnezeu să pătrundă chiar și în cea mai întunecată inimă; în fața milostivirii lui Dumnezeu inima de piatră se topește și devine o inimă sensibilă, o inimă care bate pentru Dumnezeu și pentru aproapele.

Urarea mea de Paște este să facem împreună experiența învierii, adică a milostivirii lui Dumnezeu. Să dăm la o parte piatra de la mormântul nostru care reprezintă inima noastră, interiorul nostru, lăsând să iasă de acolo lumina învierii, a milostivirii.

Pr. vicar

Cristos a înviat. Câteva fotografii de la Sfintele Paști din acest an.

 

Citit 906 ori Ultima modificare Duminică, 10 Aprilie 2016 09:51