Miercuri 16 August 2017
Autentificare

Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Aşa a început...

Era luna mai a anului 1995. Eram pe atunci elev în clasa a VIII-a. Ziua nu mi-o amintesc exact. Ştiu doar că era o zi călduroasă şi frumoasă. Era în cursul dimineţii, pe la ora 11.00. Noi băieţii, tocmai alergasem după o minge pe terenul din curtea şcolii. După sunetul clopoţelului, am intrat gâfâind şi alergând în clasa noastră, acolo în "cocioabă". Avea să înceapă o oră de limbă română unică, dar noi nici măcar nu bănuiam lucrul acesta. Deodată, uşa se deschide şi intră în clasă domnul profesor Virgil Iştoc. Ne-a salutat şi ne-a zâmbit în stilul său caracteristic. După ce a aşteptat 20 de secunde pentru a se face o tăcere de mormânt, a scos din mapă câteva foi, de mărime A4, le-a ridicat cu o mână sus, iar cu cealaltă se sprijinea de colţul catedrei. Nimeni nu scotea o şoaptă. Luă în cele din urmă aer în piep şi accentuând cuvintele spuse apăsat:

"Fraţilor, trăiţi astăzi un eveniment istoric. În această lună a apărut primul ziar al satului nostru. L-am botezat "Gând senin", deoarece vrea să aducă o scâtenteie de bucurie şi speranţă celor care nu o au. L-am numit aşa pentru că am văzut câtă nevoie au consătenii noştri de gânduri senine. Lumea e sătulă de probleme, de stres, de oboseală. Vrem ca acest ziar să fie o delectare pentru cei care îl citesc. Mai mult de atât, cei care îl scriu, nu o fac din obligaţie sau pentru că sunt plătiţi, ci pentru că vor să aducă un gram de fericire în inimile celor care îl citesc. Fiţi mândri de lucrul acesta! Dar, fiţi mândri de aceastanu doar astăzi, ci şi mâini şi pomâine. Generaţia mea a pus bazele acestui ziar. Voi însă va trebui să-l duceţi mai departe. Bucuraţi-vă. Pentru ca ziarul să fie viu, viitorii redactori ai ziarului trebuie să posede cunoştinţe solide de limba română. Astăzi, cred că avemun motiv în plus pentru a fi atenţi la oră şi pentru a îndrăgi mai mult studiul limbii române. Aşadar, să trecem la muncă!".

Acela era primul număr al ziarului. Erau două foi A4, pline de "gânduri senine". Din colectivul de atunci făceau parte: Virgil Iştoc, Claudiu Gălăţanu, Simona Gălăţanu, Rareş Puşcaşu, Mărtinaş Petrică, Bogdan Farcaş, Hermina Imbrişcă, Iosif Iştoc. Cu trecerea anilor la acest colectiv de redacţie s-au adăugat alte nume.

Ziarul a continuat să apară ani buni, până în anul jubiliar 2000. Din anumite motive, a trecut puţin la odihnă, iar în decembrie 2003, să renască la viaţă. Astăzi, gherăeştenii au din nou gânduri senine. Câte sate se pot mândri astăzi de aşa ceva?

Să fie meritul cui? Incontestabil, un rol deosebit în apariţia acestui ziar aparţine comunităţii romano-catolice din Gherăeşti. De ce? Deoarece ideea acestui ziar s-a născut în cadrul întâlnirilor tinerilor catolici, împreună cu păstorii lor sufleteşti, la biserică. Acolo tinerii se adunau şi se simţeau împreună. Şi acesta, nu e lucru mic: tinerii s-au adunat la biserică. Biserica a devenit nu doar centru de spiritualitate dar şi centru de cultură şi civilizaţie. Tot la biseriă, după Liturghiile duminicale ziarul era vândut, deoarece biserica este locul unde se adună nu doar tinerii ci întreaga comunitate. Încurajaţi de preotul Serafim Romila, de fr. Antxon Andueza, de la Fraţii Şcolilor Creştine, şi având, pentru tipărirea ziarului, sprijinul Misionarilor Verbiţi de la Traian, acest grup de tineri a pornit la drum. Le-a stat mereu alături pr. paroh Isidor Mocanu.

Petru-Sebastian Tamaş